Despre implicarea in politica

“Viata oricărui individ care traieste pe aceasta planeta este influentata de decizii politice şi asta indiferent de zona geografica în care traieste individul respectiv. Mediul politic are o caracteristica speciala, aceea ca poate fi schimbat în mod repetat de către indivizii care traiesc în el,în aşa fel încît sa le ofere acestora conditii cît mai bune de viaţa. De aici decurge necesitatea implicarii în viaţa politica a tuturor indivizilor, altfel mediul politic va fi modelat după dorintele unui număr restrins de indivizi, care îşi vor urmari în principal propriile interese.

Omul, la fel ca oricare alt animal,trebuie sa se adapteze la mediu în vederea supravietuirii sale şi a descendentilor sai, în consecinta fiecare om va adopta fata de mediul politic (reprezentat de institutiile şi persoanele care iau decizii politice) în care traieste, reactia de adaptare care i se pare lui cea mai potrivita (eficienta). Un individ poate avea fata de sistemul politic în vigoare în zona geografica în care traieste o reactie de acceptare sau una de respingere.

În situaţia în care accepta sistemul politic respectiv, poate decide sa participe direct la luarea deciziilor politice şi în acest caz se inscrie în unul din partidele politice existente. Acest lucru îi va permite sa participe în mod nemijlocit la definirea politicilor în diverse domenii ale partidului respectiv, iar în situaţia în care partidul ajunge la guvernare, individul poate accede la o funcţie de conducere, poziţie din care poate influenta decisiv viaţa comunitatii umane din care face parte.

Dar,pe lîngă implicarea directă, un individ poate alege implicarea indirecta, prin participarea la scrutinul electoral pentru parlament şi presedintie, situaţie în care o data la patru ani are posibilitatea de a desemna cîteva persoane care sa-i reprezinte interesele în forurile superioare de decizie ale tarii. În plus, un individ care prefera implicarea politica indirecta, mai poate sa se inscrie într-un sindicat, care sa-i apere interesele profesionale şi poate sa participe (chiar şi numai d.p.d.v. financiar) la actiunile unor grupuri de presiune (de interese).

Un grup de presiune (lobby) susţine, în perioada dintre scrutinurile electorale, diverse initiative în scopul influentarii reprezentantilor cu funcţie de decizie(parlamentari, membri ai Consiliilor Judetene,etc.), în aşa fel încît aceştia sa voteze în conformitate cu interesele grupului de presiune. Grupurile de presiune îşi intensifica activitatea în perioada campaniilor electorale, incercind sa determine alegerea în forurile decizionale a cît mai multor persoane dispuse sa apere interesele grupurilor respective. Trebuie menţionat ca şi organizatiile de tip civic,care spun ca reprezintă interesele societatii civile, sînt tot grupuri de presiune. În sfirsit, exista multe persoane care sînt de acord cu sistemul politic dar decid sa nu participe în nici un fel la viaţa politica.

Un individ poate alege sa nu participe(sau sa nu mai participe niciodata, dacă deja a participat o data) la votul pentru desemnarea reprezentantilor în forurile de decizie. Deasemenea poate decide sa nu se inscrie în nici un partid politic, sindicat sau sa nu sprijine nici un grup de presiune. Cei mai multi dintre indivizii care nu se implica în viaţa politica o fac din pura comoditate (aceştia sînt de fapt multumiti cu starea de fapt existenta) sau din convingerea ca actiunile lor nu au nici un rezultat.

Să luam acum situaţia în care un individ nu accepta sistemul politic în vigoare în tara al cărei cetatean este.

Prima optiune ar fi schimbarea sistemului politic după cucerirea puterii politice prin intermediul unui scrutin electoral. Acest lucru presupune formarea unui nou partid politic,atragerea de membri şi participarea la alegeri în cadrul sistemului politic deja existent. Fondatorii partidului National-Socialist din Germania interbelica au ales aceasta varianta.

A doua optiune ar fi schimbarea sistemului politic dintr-o tara prin actiuni revolutionare. Acestea sînt declansate de grupuri de persoane care cred ca pot institui un sistem politic mai eficient şi mai drept decît cel existent, însă nu pot face acest lucru prin intermediul mecanismelor sistemului politic în vigoare. Istoria arata ca unele dintre aceste miscari revolutionare au fost de fapt declansate de nişte grupuri de interese care au dorit sa cucereasca puterea pentru a-şi apara şi cultiva mai bine interesele proprii.

A treia optiune este neparticiparea la viaţa politica a unui stat, deoarece statul este privit ca un instrument de opresiune a indivizilor. Refuzul declarat al implicarii directe sau indirecte a individului în viaţa politica a unui stat, din motivul expus mai sus, este o caracteristica a miscarii politice denumită “Anarhism”. Anarhismul pune pe primul plan libertatea individului şi susţine ca orice societate (de tip democratic sau nu) care are dreptul sa ia masuri coercitive asupra membrilor sai în cazul în care aceştia nu se supun unor prevederi legale în vigoare( de exemplu refuza sa plateasca impozite), este în fapt o tiranie. Persoanele cu putere de decizie într-un stat (la nivel local sau national) sînt denumite “terocrati”(”terrocrats” în engleza).

În sfirsit, a patra optiune pentru un individ nemultumit cu sistemul politic din tara în care traieste, este parasirea acelei tari şi emigrarea într-o tara unde este în vigoare un alt sistem politic sau acelaşi sistem politic, care are însă rezultate mai bune.

Sistemul politic socotit în momentul de fata cel mai bun, democratia, nu permite un control adecvat al reprezentantilor alesi de cetateni în organismele de decizie. Acesti reprezentanti devin cu timpul experti în discursuri pline cu promisiuni şi în manevre de culise. Ei nu evolueaza însă şi din punct de vedere intelectual şi moral, lucru care le-ar permite sa îşi indeplineasca cu succes sarcina care le-a fost incredintata de alegatori, aceea de a imbunatati prin decizii intelepte conditiile de viaţa ale cetatenilor. În plus, perioada de patru ani existenta de obicei între doua alegeri este mult prea mare, nepermitind cetatenilor sa sanctioneze prin vot o guvernare care se dovedeste incompetenta de la începutul mandatului sau.

Societatea umana va evolua doar dacă la conducerea politica va participa în mod permanent un număr cît mai mare de indivizi care sa asigure o dezbatere de idei generatoare de soluţii, în aşa fel încît sa poată exista oricind o alternativa reală la o guvernare care îşi dovedeste neputinta, şi nu o alternativa de forma, prin rotirea nesfirsita la conducere a citorva partide politice.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: